Celebrul “work-life balance” se intoarce si se razbuna
Exista o mare valva in jurul conceptului de balanta intre viata profesionala si viata personala, sau cum o sintetizeaza englezii, work-life balance, si pe buna dreptate, deoarece cu cat este mai inclinata inspre viata personala se apreciaza ca acel om are o calitate superioara a vietii.
Exista si o parere generala ca este cool sa lucrezi in companii care iti ofera sala de sport, sala de relaxare, billiard, piscina, etc.
Eu sint de parere ca intre aceste 2 notiuni exista un mare dezacord: o viata personal reala este aceea in care interactionezi si cu alti oameni decat cu colegii, in care nu iti petreci viata in cadrul aceleiasi cladiri in care ai preocupari generate de curiozitatile si talentele personale, nu sugerate cu delicatete de HR-ul firmei in care lucrezi.
Sint de accord ca acea sala de sport, sala de billiard, sacul de box, pista de alergari sau mai stiu eu ce facilitate te scutesc de foarte mult timp pierdut in trafic si fac posibile cateva ore de sport intr-o companie placuta. Dar chiar si asa sint convinsa ca nu te poti muta in curtea biroului, ca iti doresti sa ajungi acasa la prieten(a)/nevasta(sot) si ca exista Sali de sport si in preajma casei.
Am convingerea ca acele firme care ofera facilitati pentru angajati au un renume foarte bun, au oameni care vin cu placere la birou si folosesc acele facilitati, dar care in curs de 1-2 ani nu vor mai cunoaste altceva decat ceea ce le este pus la dispozitie de firma. Oamenii devin dependenti de firma atat ca preocupari cat si ca relatii, traiesc intr-o atmosfera inghesuita, in genul filmului Allie McBill: nu te mai poti certa cu un prieten ca il regasesti a doua zi in sedinta, nu te mai poti plange de un sef, sau de o problema de lucru ca o regasesti pe ordinea de zi a HR-ului. Am convingerea ca aceste firme nu ofera o balanta corecta work-life, ci doar un simulacru.
Aceasta abordare suprasolicita omul pentru o perioada scurta de timp si il extenueaza creativ. Probabil ca face dificila si plecarea acestuia din firma respective deoarece inseamna schimbarea completa a stilului de viata se e cu atat mai stresanta.
Daca pleci dintr-o astfel de firma trebuie sa-ti gasesti nu numai un loc de munca ci si o sala de sport si eventual un set nou-nout de prieteni.
In aceasta perspectiva mi se pare mai corect sa discuti un salariu si un nivel de independenta decat un abonament la sala de biliard de la parterul cladirii cu birouri.
Parerea mea 
Spam cu atitudine
Primesc deunazi urmatorul mesaj de la un anume Zsolt Kapros de la o anume firma attitude consulting. Evident ca nu am auzit niciodata de compania asta si nici nu am solicitat vreodata ceva de la ei.
Sunt obisnuita cu tonele de spam pe care le primesc zilnic (bine, tonele mele se masoara in aproximativ 350-400 de emailuri nesolicitate in fiecare zi; altii se pot lauda cu tone mai mari ). Totusi mesajul asta mi-a atras atentia in mod deosebit. In afara de faptul ca filtrul de spam nu l-a trimis in Junk probabil pentru ca nu avea decat text chior si un singur link in el, mailul respectiv este trimis dintr-un cont Gmail. Mai mult, l-am primit de doua ori: prima data aveam o functie si a doua oara alta functie.
De curiozitate, m-am dus la ei pe site ca sa vad ce tip de firma e. Nu am fost surprinsa sa constat ca acest Zsolt este directorul general al firmei (care firma cred ca mai are printre angajati doar o secretara). Site-ul este unul absolut banal dar la contacte am vazut ca au si o adresa generala de office. Oare atunci, de ce trimite domnul director general, de pe o adresa de Gmail (attitude . consulting @ gmail . com) o comunicare comerciala, culmea, pentru niste servicii HR cu atitudine????? Pentru ca si spamul trebuie facut cu atitudine, nu?
Avem un email. Ce facem cu el?
Personal am intrat in lumea emailului acum vreo 10 ani. Lucram la un ziar de business si chiar daca telefonul era de baza pentru obtinut informatii pentru articole sau pentru diverse alte proiecte, emailul incepuse incet incet sa isi arate avantajele. Era simplu de utilizat, transmitea informatia concis si repede…Nu toti aveau conturi de email dar asta e alta poveste.
Dupa 10 ani, aproape toata lumea are email. Chiar si soacra-mea In business nici nu se mai pune problema sa nu comunici prin posta electronica.
Totusi, chiar daca rata de adoptie a emailului in mediul business este de aproape 100%, multi nu cunosc inca acele reguli elementare ale comunicarii prin acest mediu electronic.
Astfel se face ca primesc de la directori de comunicare din banci comunicate de presa la care campul TO este plin de adrese ale unor ziaristi. Sau primesc inca emailuri adresate altor persoane de la expeditori care se bazeaza pe functia autocomplete de la Outlook si care trimit mesajele complet aiurea. Sau mai primesc mesaje “reply to all” in care e lasata in coada o discutie interminabila si complet nefolositoare.
Asa ca m-am gandit ca o lista despre cum sa te folosesti de email cat mai corect ar fi foarte folositoare. Macar ca sa ne aducem aminte ce ar trebui sa facem si ce nu cand discutam cu cineva prin email.
M-am mutat din nou
Eu sunt un tip care intelege mai putine din rapoarte si exceluri si mai multe din interactiunea cu viata reala. Asa ca din timp in timp imi iau biroul si ma mut in cate una din companiile pe care cu onor le pastoresc. Am ajuns din nou in Axigen si… ce am gasit?
Cel mai vizibil lucru este atmosfera: incrancenare si dorinta de castig (competitional, nu neaparat financiar), imbinata cu o parte foarte mishto de “fun”. Fiecare realizare o simtim ca fiind a *noastra*. Mailurile de felicitari de la clienti fericiti, un contract mai dificil semnat, un target realizat (produs lansat la timp, iesire din testare in timp si cu un numar decent de buguri )…
Al doilea lucru pe care l-am inteles a fost potentialul de dincolo de cifre. Geee…. Firma arata bine in rapoarte, dar in realitate … it really rocks! Tot ce inseamna model de business, clienti potentiali, interes din piata, aprecieri, parteneriate. Sa vezi oameni (parteneri) care initial se intalnesc cu tine din politete, iar dupa ce testeaza produsul se lumineaza si zic “now let’s do some business together!”. Sa vezi un client care a primit rezolvarea unei probleme de la suport in 20 mins si scrie un mail de supermultumire.
Lectia “de nashpa” invatata este ca, spre deosebire de businessul de securitate, ciclul de vanzari este al naibii de lung: schimbarea serverului de mail intr-o companie mare este un eveniment care nu poate fi generat. Se intampla cand ii vine randul. Si asta iti creeaza necesitatea unei tenacitati foarte agresive. Da’ pare ca facem bine asta
Una peste alta, sentimentele pe care mi le creeaza aceasta companie (actually oamenii din jurul meu) sunt asa: tehnologie buluc, fun in business, potential imens, internationalitate/culturi diferite, munca multa, mandrie, echipa.
Cum naibii sa pui toate astea intr-un business plan, intr-o oferta de job sau prezentare de companie?
De ce Axigen? Poate ajunge Axigen la 1 Bilion USD?
Cateva posturi de pe bloguri (ex: Orlando), la anuntarea investitiei din Noiembrie 2007 in Axigen:
- de cand a vandut RAV a spus ca se va ocupa de un alt produs software pentru a-l vinde cu acelasi succes. Cand s-a aflat cateva luni mai tarziu ca de fapt era un server de e-mail toata lumea cred ca a oftat a paguba ). felicitari lui [mie adica ] ca s-au inselat.
- In vara am avut ocazia sa “fac cunostinta” cu Axigen si echipa care il dezvolta si stiam ca se pregateste ceva, dar nu ma asteptam la asta. Oricum, sunt multi oameni capabili acolo si lucrurile se fac bine, “ca la carte”.
Am avut multe intrebari legate de acel “oftat a paguba”. Cam toate se rezumau la
Ce-ti veni frate sa investesti intr-un server de mail? Nu erau destule free? In zona de commercial nu era Exchange? Lotus?
Ba da, sunt multe free – da’ niciunul suficient de ieftin (there is no such thing as a free lunch)
Ba da, exista Mail Servere comerciale, da’ nici unul suficient de bun (tupeu, veti spune )
Si acum motive:
- De piata: piata de comunicatii este matura si in crestere. Nu-mi imaginez vreun om fara e-mail in viitorul apropiat. Radicati: 2B mailboxes in 2009. Challenge-ul este sa putem lua bani din asta.
- De oportunitate: Stiam sa facem Server de Mail, aveam client multi – ISP – care instalasera RAV peste serverul lor de mail si erau nemultumiti de acesta din urma. Am vorbit cu ei (ce unealta puternica e networkingul!) si au fost incantati de oportunitatea de a avea un server de mail cu caracteristici specific ISP. Challenge-ul este (din nou) sa putem lua bani din asta
- De tehnologie: Avem in acest produs 7 servere de fapt (hehe, nu v-ati gandit la asta ): MTA, Message Database Server, FTP (fileserver), Report Server, Mailing List (listserv), HTTP (webserver), Groupware Server. Toate acestea construite “from scratch”, patente in US, independenta de platforma … Da, sunt *extrem* de mandru de ce am reusit sa facem ca tehnologie. Cred ca sunt putine firme in lume care se pot lauda cu atat de multa “core technology”. Acum ghiciti smecheria: Challenge-ul este sa transformam tehnologia in bani
- Bani (hehe ): este un business clasic de Proprietate Intelectuala, in care ceea ce vinzi este licenta de utilizare. Practic construiesti o data si poti vinde de oricate ori (crestere exponentiala). Mai mult, odata cu dezvoltarea produsului si aparitia serviciilor de mentenanta, apar veniturile recurente, care maresc “panta” de crestere (derivata – sic!) si o fac si mai predictibila. Si noi stim extrem de bine sa vindem IP, car’vra’zica sa transformam oportunitatea de piata, tehnologia… in bani. E doar nevoie de ceva tenacitate.
- Si, in final, este extrem de excitant sa produci o tehnologie care sa schimbe lumea. Sa fie folosita in tari la care te uiti in sus (USA…) si in tari de care nu a auzit nimeni (Butan… – no offense). Sa faci un business de care sa depinda businessul a peste 150 de distribuitori si parteneri…. Foarte tare!
Noi, asa cum suntem
De multe ori sunt in situatia de a descrie echipa in care lucrez. Nu tehnologia, nu succesele de afaceri, nu parteneriatele, ci atmosfera din firma, cultura organizationala, acea “chestie” pe care oricat de mult o structurezi sau modelezi nu o poti reda asa cum e.
Si pentru ca stiu ca nu se poate nici nu ne propunem. Si nici nu sunt convinsa ca e foarte interesant pentru intreaga lume sa afle.
O fateta interesanta totusi a noastra, (care ne defineste in buna masura) este faptul ca avem multe pareri, pe care in general le postam pe o lista interna numita Chat si care sunt demne de o cauza mai buna respectiv de un auditoriu mai larg.
Aroganti? Poate. Eu sunt de parere insa ca aceasta convingere vine din dorinta noastra de a contribui la ceva mai larg. Aceasta implicare mai larga incepe cu blogul de fata pe care va invitam sa-l cititi si la care va invitam sa participati.
Blogul este nemoderat pentru ca ne asumam comentarii oneste din partea voastra, prin urmare vom aprecia un ton, un limbaj si o argumentatie mai degraba formale (asa cum v-o doriti pentru cazul in care ar citi si clientii vostrii) De fapt este o reflectie corecta a echipei, deoarece nici noi nu suntem prea moderati, de felul nostru.
Chiar daca vorbesc la plural si descriu acum in linii mari echipa ca un intreg cu caracteristici principale comune, am convingerea ferma ca ceea ce veti constata vor fi mai ales divergentele de opinii, deci nu va sfiiti sa fiti si voi in dezacord.
Ce parere aveti?
Cum am ales numele Axigen
“La Gecad, procesul prin care a fost aleasa denumirea Axigen, sub care functioneaza divizia de server de mail, a fost initial unul mai complicat, pentru ca produsul se vindea deja de un an sub numele Hawaii, care fusese generat de echipa de dezvoltare de soft si care aducea cateva provocari juridice.
Oricat de mult ne-a placut Hawaii ca nume, domeniul de internet era luat, iar marca nu putea fi inregistrata pe clasele care ne-au interesat. Hawaii fiind un stat al SUA, este ca si cum cineva ar incerca sa inregistreze Romania.com, spune Oana Bornaz, CEO la Axigen.
Criteriile pe care managementul a dorit sa le foloseasca in alegerea unui nou nume au fost unele foarte stricte: a vrut sa inceapa neaparat cu litera A sau B, pentru a fi in topul listelor cu enumerare in ordine alfabetica, a dorit sa fie scurt, sa aiba o pronuntare usoara in limbile principale de circulatie internationala, astfel incat sa nu fie nevoie sa dicteze numele pe litere prin telefon. Au fost verificate in mai multe limbi ca sa nu aiba intelesuri nefericite care sa faca imposibil un marketing eficient.
Apoi, am dorit ca numele sa insemne efectiv ceva pentru noi, motiv pentru care ne-am uitat In nume de stele, avioane, de barci, de triburi de indieni, nume geografice care sa reprezinte destinatii interesante de vacanta. Au fost studiate, fara exagerare, sute de nume, iar de cate ori ni se parea ca ne apropiem de ceea ce doream, trebuia sa rulam cateva verificari, detaliaza Oana Bornaz.
Cele mai importante dintre acestea erau sa nu existe confuzie intre numele ales si cel al unui competitor, dar si sa poata fi inregistrat ca marca internationala. In plus, domeniul de Internet trebuia sa fie disponibil.
Foarte multe dintre sugestiile pe care le-am avut s-au lovit de aceasta problema, si anume ca domeniile corespunzatoare erau cumparate, desi nefolosite, si se cerea o taxa exorbitanta pentru cumpararea lor. Si Axigen.com era proprietatea cuiva, dar am reusit sa negociem un pret rezonabil, spune Oana Bornaz.
Cel mai important sfat pe care l-as putea da unei firme care cauta un nume este sa se inarmeze cu rabdare: alegerea unui brand are nevoie de timp, Oana Bornaz, CEO la Axigen.”
Fragmente din articolul “Cum alegi cel mai bun nume pentru firma ta” publicat de revista Capital.