]]> http://www.axigen.ro/2010/12/echipa-axigen-i%c8%9bi-ureaza-sarbatori-fericite/feed/ 0 http://www.axigen.ro/2009/05/bazele-de-date-au-maini-si-picioare/ http://www.axigen.ro/2009/05/bazele-de-date-au-maini-si-picioare/#comments Mon, 11 May 2009 16:36:05 +0000 Iuliana http://www.axigen.ro/?p=392 E a n-a oară astăzi când primesc emailuri cu mesaje de la diverse persoane care mă anunţă că şi-au schimbat jobul. Nu ar fi cu supărare dacă i-aş cunoaşte dar, după cum deja aţi intuit, primesc emailuri de la persoane pe care nu le-am întâlnit vreodată.

Totuşi un sâmbure pe ici pe colo prin boaba de strugure tot există. Adicătelea, ce vreau să spun cu asta este că oamenii provin de la firme cu care am colaborat şi cu care colaborez în continuare. Dar pe ei personal nu i-am întâlnit niciodată. Nici nu i-am auzit la telefon. Şi nici pe email nu s-au exprimat, astfel încât să îmi apară vreodată până acum în căsuţa poştală.

Şi atunci? Care ar fi explicaţia? Eu nu văd decât una singură. Omul lucra la vânzări (în cele mai multe cazuri chiar aşa e) şi avea pe mână o bază de date cu clienţii şi potenţialii clienţi ai firmei care îl plătea. Şi ca orice om de “bun simţ” trebuie să îşi anunţe plecarea către toate contactele care îi populează baza de date. Aşa că face spam TO ALL. Păi ce, voi nu ştiaţi până acum că bazele de date au mâini şi picioare? Vă zic eu: au. Şi încă atât de multe încât 90% păşesc direct în JUNK email.

Ca povestea sa fie mai usor de inteles trebuie sa va spun ca, in urma cu cateva luni, s-a produs o schimbare in managementul Postei Romane. Astfel, domnul Marius Vatavu a fost numit pe postul de director general.

Nimic neobisnuit pana aici, ati spune. Uitandu-va insa cu atentie pe screenshot, la caseta cu contacte, veti observa adresa domnului director general, in clar. Si aici intervin cel putin doua probleme.

Una este de imagine si e generata de faptul ca adresa este de Yahoo!. Cum ii sta unui director general sa aiba email pe Yahoo! si sa mai si publice asta pe site, pe homepage? Nu da bine. Posta Romana ar trebui sa aiba si emailurile pe propriul domeniu.

A doua este legata de spam. Domnul director general probabil ca doreste sa primeasca si comunicarile de business si spamurile pe adresa personala. Si nu pot sa nu ma intreb oare cat timp petrece dansul zilnic pentru verificarea mesajelor.

Sau poate adresa de pe website e falsa si de fapt site-ul a fost nitel spart iar urmele sunt vizibile doar aici?

Ma rog, ati prins ideea . Era de la driverul de dinte’ albastru, care nici macar nu era pornit!!! Tocmai ce au scos ieri o versiune noua care a rezolvat treaba… Tare ciudat…

Da’ acum merge Excel-ul, deci nu mai am scuza si trebuie sa ma apuc de treaba

Asta se intampla destul de rar ca urmare a unui plan pe care tanarul il gandeste de la inceput, actiunile se mai ajusteaza, omul isi da seama incetul cu incetul ce anume ii place sa faca, devine din ce in ce mai bun pe felia respectiva.

Si se da momentul dupa aproximativ 10 ani, cand planul initial este de domeniul trecutului si fara a intra in “midlife crisis”, tanarul, ajuns acum participant responsabil la viata unei firme, fiind bun si apreciat in ceea ce executa, incepe sa se cam plictiseasca.

Nu e obligatoriu sa se intample in aceasta succesiune sau in acest interval, dar scenariul de mai sus e plauzibil. Specializarea poate sa apara foarte abrupt la inceput, sau ca urmare a unei foarte bine strunite discipline sau pentru ca tanarul se considera mai degraba mercenar in campul muncii si tocmai a constatat ca e mai “fun” sa combini utilul cu placutul. Sau pur si simplu partenerul de viata castiga mai mult si isi permite.

Intrebarea pe care vreau sa v-o pun este: ce se intampla cand ceea ce iti place sa faci difera de ceea ce te pricepi sa faci (si esti platit pentru asta). Mai specific, ce se intampla cand ai aptitudini si esti apreciat pentru ceva ce iti displace, in timp ce NU ai aptitudini si NU esti apreciat pentru ceva ce iti place sa faci.

Introducerea mai lunguta pledeaza pentru probabilitatea ca aceasta constatare sa te paleasca in mod neasteptat, chiar daca ai plecat la drum urmarind cu mare atentie sa mergi in directia ideala, adica aceea a combinarii dintre munca si, sa-i zicem obsesie, in sensul workaholic al cuvantului.

Contextul te indeamna sa te lupti pentru ceea ce iti place sa faci: filmele americane te conving ca poti sa devii orice doresti in viata, ca poti sa o iei de la zero si asta nici macar nu mai este considerat vreun mare eriosm. Deci psihologic ai premisele sa crezi ca daca nu iti “urmezi visul” te tradezi ca persoana, devii un nerealizat, iar munca pe care inca o mai depui incepe sa iti displaca si mai mult.

Pe de alta parte, daca folosesti un pic bunul simt, vine realitatea si iti spune ca filmele americane se refera la situatii care in viata de toate zilele se intampla cam 1 din 100, ca degeba esti un super architect, sa zicem, si iti place sa canti sub dus, te poti angaja la opera. Cel mai probabil este sa nu devii un al doilea XX YY, ci sa nu te pricepi cu adevarat si perseverenta fara aptitudine sa te conduca la insatisfactie, sa ajungi la fel de deprimat ca in celalalt caz pentru ca lipsa de apreciere e asociata cu falimentul personal.

Raspunsurile sint multe la aceasta situatie: unii isi transforma obsesia intr-un hobby si o lasa pe raftul acela incercand sa se impace cu munca de 8 ore pe zi, fara pasiune, in alt domeniu. Altii se arunca, fac cursuri de canto, isi parasesc job-ul anterior si dupa un timp se re-apuca de el (cu frustrarea unui regres). Altii isi iau anul sabatic sa despice firul in liniste, sperand ca e numai o chestiune de timp.
Eu ma feresc sa cant sub dus.

Voi cum faceti?

Nimic aiurea pana aici. Fiecare antreprenor are dreptul sa incerce macar o data in viata ceea ce crede el ca stie sa faca mai bine

Ceea ce insa nu se pricepe sa faca este sa comunice cu oamenii. Mailul de care pomeneam mai devreme incepe intr-adevar cu “buna ziua” da’ scris asa cum e si aici, fara majuscule, fara nimic. Si continua in stilul urmator:
-    sunt Xulescu (nu voi dezvalui numele) si ne-am cunoscut la o conferinta … (blab la bla – n.a.)
-    fac o revista (mot-a-mot)
-    …
-    va rog sa scrieti un articol

Mailul continua in acest stil. Pe ici pe colo are cate un cuvant subliniat cu CAPS . Se semneaza cu numele, functia (GM nume revista) si telefonul mobil.

Si emailul e trimis de pe un cont de Yahoo.

Ce deduc eu de aici? Ca revista nici macar nu se va naste d’apai sa moara. Nu o sa aiba timp. Pentru ca posesorul nu are suficient business knowledge ca sa isi dea seama ca un email cu un domeniu anume (spre exemplu, prenume.nume@numelerevistei.ro/com) este mult mai credibil decat un email de pe Yahoo/Gmail/alt serviciu de webmail.

Dar, ma rog, din greseli se invata

Pe pagina oficiala a acestei sarbatori gasiti toate atributiile unui administrator de sistem, precum si toate motivele pentru care trebuie sa le fiti recunoscatori. Pe de alta parte, daca aveti mult spam in inboxul de serviciu, dava vi s-a infectat calculatorul sau a picat site-ul firmei, acum stiti si la cine sa va plangeti

Le uram petrecere frumoasa tuturor administratorilor de sistem din lume!

Au venit zilele trecute colegi din US (si am vorbit cu altii care sunt pe acolo chiar acum) si comentariul general este “mah, ce nashpa este in US…”.

Recesiune pe toate gardurile (TV, preturi, salarii, etc…) , frustrari (americanii frustrati ca e rau la ei si e bine la noi), joburi pierdute (asta se vede din faptul ca anul trecut cautam sa angajam oameni acolo si nu prea gaseam, azi e coada). In plus majoritatea se cer angajati chiar cu relocare in Romania.

Sentimentul (ma rog, feelingul) general este de invidie a lor indreptata catre Europeni (ca nu e recesiune mare) si mai ales (atentie!) catre est europeni, care sunt chiar in crestere economica.

Foarte foarte foarte tare .

Morala: Fratilor, nu va agitati sa emigrati . Mai bine gasiti un job bun aici (job bun = continuitate, crestere profesionala, challenge, fun).

Termin trierea pe la 12.30-13.00. Nu apuc sa fixez o intalnire si hop, Outlook-ul se pune pe descarcat mesaj dupa mesaj. Toate de eroare. Stiti, din-alea “trimise” de Mailer-Daemon, System Administrator etc.

Nu sunt o persoana foarte tehnica dar stiam ca nu am de ce sa primesc mesaje de eroare de la server pentru ca nu-mi pusesem Out of Office reply ca sa aiba cine sa raspunda spammerilor. Trimit intrebare la Internal Support: baieti, help, mailurile astea imi omoara Outlook-ul si calculatorul. Ce sa fac? Am trimis si o mostra de “spam” si primesc in cateva minute vizita lui Catalin. Studiase problema si venise cu raspunsul si cu rezolvarea. Raspunsul m-a naucit putin: “E de la optiunea de read receipts din Outlook”, zice el.

Dai si cauta in Outlook, in optiunile emailului, acea optiune pe care trebuie sa o debifez. Incurcate mai sunt caile clientului asta de email. Dupa vreun sfert de ora gasim casuta, debifez si, slava Domunului, acum nu mai primesc acest tip de spam. Care, de fapt, am aflat eu, este spam de la serverJ Ironic, nu? Ca daca clientu’ e setat sa iti trimita raspuns ca destinataru’ (adica eu) a citit/primit emailul, atunci spune serverului sa trimita si serverul vine cu raspunsul: unde, nene? Caci, dupa cum bine ne-am obisnuit, la capatul celalalt al “firului” este un robot.

Asa ca, pentru utilizatorii de Outlook 2003 care nu vor sa treaca la 2007 (asa ca mineJ) calea de acces catre dezabonarea de la acest tip de spam este: debifare casuta “Always send a response” urmand calea: Tools/Options/Email options/Tracking options. Uff…Nici nu vreau sa stiu cat o sa-mi ia sa fac aceeasi chestie cand oi trece la 2007.