Internship de vară în echipa de Web Development
Urmează 3 luni cu temperaturi ridicate, fără prea multe activități, acum că facultatea se apropie de sfârșit și mai toți prietenii tăi se îndreaptă spre casele lor. Așadar, ar fi momentul perfect să aplici pentru un internship, nu-i așa? 
Sursa imaginii originale aici.
Pe lângă un birou răcoros, dotat cu aer condiționat și apă rece la discreție, situat în mijlocul unor oameni prietenoși, la Axigen poți învăța o groază de chestii utile într-un mediu pe cât de relaxat, pe atât de profesionist. Ca să folosim exprimările standard pompoase: “o să faci primii pași în dezvoltarea ta profesională”, “o să capeți experiența de care ai nevoie”, “o să poți pune în aplicare cunoștințele tale teoretice” . Și mai mult decât atât, vei fi răsplătit financiar pentru timpul și efortul tău.
Internul pe care îl căutăm trebuie să fie o persoană plăcută, ambițioasă și pasionată, care să aibă cunoștințe (cel puțin) teoretice de programare web, programare orientată pe obiecte și de limbaj de scriptare pe partea de server.
Sună interesant? Citește mai jos detaliile concrete:
Perioada: aproximativ 2 luni
Program: full-time, maleabil (înțelegem că nu vrei să te trezești și în vacanță dimineața devreme)
Lucrăm intens cu:
- PHP, JavaScript, CSS
- POO, AJAX
După, o să te poți mândri că:
- ai lucrat la o aplicație Web 2.0 de internaționalizare
- ai învățat multe lucruri despre Unicode, UTF8 și problemele inerente
- ai învățat tehnici avansate JavaScript: moștenire bazată pe prototip, funcții lambda, closures, șabloane de proiectare AJAX
- ai aplicat concepte de design și arhitectură unei aplicații PHP 5
- ai înțeles multe dintre diferențele de implementare a recomandării W3C pentru CSS 2.1 dintre IE (6/7/8) și Firefox
- ai învățat cum se proiectează și se implementează o aplicație cu cerințe reale de funcționalitate
Te vei ocupa cu:
- extinderea unei aplicații online pentru localizarea modulului de WebAdmin al serverului de mail Axigen
- internaționalizarea propriu-zisă a modulului de WebAdmin al serverului de mail Axigen
Dacă simți că ți se potrivește, trimite-ne un CV la adresa: careers@axigen.com. Nu uita să menționezi în subiectul mail-ului numărul de referință al postului: WDI01. Așteptăm cu interes!
Pe lângă un birou răcoros, dotat cu aer condiționat și apă rece la discreție, situat în mijlocul unor oameni prietenoși, la Axigen poți învăța o groază de chestii utile într-un mediu pe cât de relaxat, pe atât de profesionist. Ca să folosim exprimările standard pompoase: “o să faci primii pași în dezvoltarea ta profesională”, “o să capeți experiența de care ai nevoie”, “o să poți pune în aplicare cunoștințele tale teoretice” . Și mai mult decât atât, vei fi răsplătit financiar pentru timpul și efortul tău.
Internul pe care îl căutăm trebuie să fie o persoană plăcută, ambițioasă și pasionată, care să aibă cunoștințe (cel puțin) teoretice de programare web, programare orientată pe obiecte și de limbaj de scriptare pe partea de server.
Sună interesant? Citește mai jos detaliile concrete:
Axigen, angajator de top
Ne bucurăm să te informăm că rămânem consecvenţi politicii noastre de a pune oamenii pe primul loc: GECAD Group (din care face parte și Axigen) s-a poziționat în cursul lunii aprilie 2010 pe primul loc în topul celor mai buni angajatori, la nivel de industrie software și tehnologii, pe site-ul de specialitate DespreFirme.com. În clasamentul general al companiilor, GECAD se află pe al doilea loc, după GTS Telecom și înaintea Adobe Systems.
Am primit note bune mai ales la capitolele ce țin de respectarea angajamentelor companiei (ce presupune salarii plătite la timp, bonusuri acordate, concedii respectate și salariul real pe cartea de muncă), dar și la posibilitățile de promovare și la gradul de fairplay (performanțe recunoscute, promovare pe criterii de performanță).
Așadar, dacă te interesează un job în domeniu alături de o echipă motivată și profesionistă, stai cu ochii pe secțiunea cariere a site-ului Axigen .
A love and hate relationship with your work
Se da un tanar absolvent (sau tanara absolventa, dar vom folosi pentru ambele cazuri sintagma “tanar absolvent”, cu speranta ca nu vom fi considerati misogini) gata sa isi castige traiul depunand o munca cinstita. In prima parte a acestei aventuri va face cateva compromisuri, pentru ca e mai usor sa pleci de la un job la altul decat de la nimic la un job, pentru a castiga experienta cand a gasit calea pe care si-o doreste in viata, pentru ca daca vrei sa ai vreo functie specifica sau vreo libertate de decize specifica e in general mai usor sa avansezi in cadrul firmei in care iti place sa lucrezi decat sa vii pe pozitie negociind un salariu de top, etc.
Asta se intampla destul de rar ca urmare a unui plan pe care tanarul il gandeste de la inceput, actiunile se mai ajusteaza, omul isi da seama incetul cu incetul ce anume ii place sa faca, devine din ce in ce mai bun pe felia respectiva.
Si se da momentul dupa aproximativ 10 ani, cand planul initial este de domeniul trecutului si fara a intra in “midlife crisis”, tanarul, ajuns acum participant responsabil la viata unei firme, fiind bun si apreciat in ceea ce executa, incepe sa se cam plictiseasca.
Nu e obligatoriu sa se intample in aceasta succesiune sau in acest interval, dar scenariul de mai sus e plauzibil. Specializarea poate sa apara foarte abrupt la inceput, sau ca urmare a unei foarte bine strunite discipline sau pentru ca tanarul se considera mai degraba mercenar in campul muncii si tocmai a constatat ca e mai “fun” sa combini utilul cu placutul. Sau pur si simplu partenerul de viata castiga mai mult si isi permite.
Intrebarea pe care vreau sa v-o pun este: ce se intampla cand ceea ce iti place sa faci difera de ceea ce te pricepi sa faci (si esti platit pentru asta). Mai specific, ce se intampla cand ai aptitudini si esti apreciat pentru ceva ce iti displace, in timp ce NU ai aptitudini si NU esti apreciat pentru ceva ce iti place sa faci.
Introducerea mai lunguta pledeaza pentru probabilitatea ca aceasta constatare sa te paleasca in mod neasteptat, chiar daca ai plecat la drum urmarind cu mare atentie sa mergi in directia ideala, adica aceea a combinarii dintre munca si, sa-i zicem obsesie, in sensul workaholic al cuvantului.
Contextul te indeamna sa te lupti pentru ceea ce iti place sa faci: filmele americane te conving ca poti sa devii orice doresti in viata, ca poti sa o iei de la zero si asta nici macar nu mai este considerat vreun mare eriosm. Deci psihologic ai premisele sa crezi ca daca nu iti “urmezi visul” te tradezi ca persoana, devii un nerealizat, iar munca pe care inca o mai depui incepe sa iti displaca si mai mult.
Pe de alta parte, daca folosesti un pic bunul simt, vine realitatea si iti spune ca filmele americane se refera la situatii care in viata de toate zilele se intampla cam 1 din 100, ca degeba esti un super architect, sa zicem, si iti place sa canti sub dus, te poti angaja la opera. Cel mai probabil este sa nu devii un al doilea XX YY, ci sa nu te pricepi cu adevarat si perseverenta fara aptitudine sa te conduca la insatisfactie, sa ajungi la fel de deprimat ca in celalalt caz pentru ca lipsa de apreciere e asociata cu falimentul personal.
Raspunsurile sint multe la aceasta situatie: unii isi transforma obsesia intr-un hobby si o lasa pe raftul acela incercand sa se impace cu munca de 8 ore pe zi, fara pasiune, in alt domeniu. Altii se arunca, fac cursuri de canto, isi parasesc job-ul anterior si dupa un timp se re-apuca de el (cu frustrarea unui regres). Altii isi iau anul sabatic sa despice firul in liniste, sperand ca e numai o chestiune de timp.
Eu ma feresc sa cant sub dus.
Voi cum faceti?
Un tramvai numit CV
Am cautat recent pe diverse siteuri sfaturi despre cum sa iti faci un cv si sincer nu am gasit nimic care sa ajute realmente. Toata lumea da sfaturi si modele insa nimeni nu iti spune si de ce ste bine intr-un fel sau altul.
Am sa incerc sa va povestesc in urmatoarele randuri la ce ma astept eu, ca si recrutor, de la un cv si mai ales de ce.
Un cv este ca o carte de vizita, este biletul tau de acces intr-o lume de “professionals”.
Se zice ca este bine sa ai cate un cv pentru fiecare job la care aplici. Perfect de acord insa aceasta afirmatie nu trebuie luata ad literam. E bine sa iti faci un draft pe care sa il adaptezi la cerintele postului pe care il cauti.
Tine cont de faptul ca un recrutor petrece in medie 15 secunde la un prim contact cu un cv, deci incearca pe cat de mult sa „iesi din tipar”. Eu una nu recomand nici formatul european, care este prea incarcat si greu de citit, si nici faimosul format e-jobs. Acesta din urma este frumos structurat, insa este deja mult prea comun.
Dar hai sa o luam de la 0, adica de la draft. Aceasta schita trebuie sa fie punctul de plecare si in alcatuirea lui trebuie sa ti cont mai mult de forma decat fond. Fondul il adaptezi in functie de cerintele postului.
Alege-ti un layout si gandeste-te cum ai putea sa imparti informatia in maxim 2 pagini. Uneori e mai simplu sa folosesti casute de text deoarece il poti structura mai bine.
Am atasat mai jos un format anti-cronologic, care mie mi se pare foarte comod atat pentru candidat cat si pentru recrutor.
Din cate vezi, in stanga sus am pus o casuta text care contine informatiile generale.
Prenumele si numele – este de preferat sa pui inainte prenumele pentru ca sta este ceea ce te deodebeste;
Adresa – nu este nevoie sa dai adresa completa. Daca treci orasul si eventual judetul sau sectorul este arhisuficient. Nu intereseaza pe nimeni la ce apartament stai 
Telefonul – poti sa treci maxim doua numere cu mentiune ca trebuie sa precizezi si cand esti de gasit pe unul sau pe celalalt. Daca treci un fix este bine sa spui daca este de acasa sau de la birou.
Varsta – mai bine treci direct varsta decat data nasterii. Este mai usor pentru recrutor si in plus nu este extraordinar de relevanta data nasterii.
*Conform noilor standarde europene, candidatul nu mai este obligat sa treca nici nationalitatea nici varsta, insa eu cred ca atata timp cat constituie un avantaj este bine sa le treci.
Experienta profesionala.
Intrucat am ales un format anti-cronologic, joburile sunt prezentate de la cel mai recent pana la cel mai de demult.
Simplu si citet: perioada petrecuta in firma sub forma de data (poti pune doar luna si anul); compania in care ai lucrat, domeniul de activitate al acesteia si evident postul pe care ai lucrat.
Urmeaza apoi doua sectiuni, spun eu, foarte importante.
Activitatile principale trebuie sa contina fix activitatile principale, nu fisa postului. Ce naiba, toata lumea stie cum arata fisa postului unei secretare de exemplu. In acest camp nu te sfatuiesc sa treci mai mult de doua randuri.
Rezultatele exceptionale, punctual de atractie al acestui cv, constituie acele activitati la care ai participat si care au adus valoare adaugata atat companiei cat si tie. Aici este bine sa detaliezi ce ai facut mai exact si cum actiunile tale au adus castig unor terti. Interesant mai este sa iti scoti in evidenta si capacitatile tale de autoanaliza si sa punctezi asupra competentelor dobandite.
Studiile sunt si ele prezentate in ordine anti-cronologica.
Nu te multumi doar sa le insiri ci specifica si ce ai invatat din ele.
Tot aici trebuie trecute si alte traininguri sau cursuri extracuriculare. Pentru a nu crea confuzie te sfatuiesc sa le treci la „alte studii”.
Limbile straine – atentie la nivelul pe care il treci. Exista nivele general acceptate pe plan international: nativ, fluent, mediu, incepator, notiuni. Nu te supraevalua! Mai bine treci un nivel mai jos decat esti si surprinzi in interviu decat sa treci fluent si sa te incurci la prima fraza.
Cunostintele de informatica – ei bine, aici depinde. Daca aplici la un job care nu este din domeniul IT, poti sa treci pur si simplu programele pe care le cunosti si nivelul la care te apreciezi. Atentie! Chiar daca nu este trecut in anuntul de recrutare, informeaza-te exact cam ce programe ar trebui sa cunosti si puncteaza-le! Nici aici sa nu exagerezi cu nivelul pentru ca… iti furi caciula singur.
Daca aplici la un job in IT atunci se complica putin treaba. Ar trebui sa pui cel mai mare accent pe aceasta sectiune. Este bine sa detaliezi cu exemple de proiecte pe care le-ai lucrat in diversele programe, tehnologii sau ce or mai fi ele. Daca este cazul mentioneaza chiar si un portofoliu.
Si uite asa am ajuns si la ultima sectiune. „Alte competente”
Ce sa fie, ce sa fie? Alte abilitati pe care le ai si care nu reies neaparat dintr-un job pe care l-ai avut pana acum.
De exemplu sa presupunem ca la un moment dat, prin facultate, ai dat meditatii la matematica pentru cei care vroiau sa dea bac-ul, iar cei pe care i-ai meditat tu au luat note bune. Ei bine, asta inseamna ca ai abilitatea de a preda altora.
Sau un exemplu si mai banal. In fiecare week-end joci fotbal cu baietii si… esti mereu ales capitan. Asta inseamna ca esti un lider natural si ca esti capabil sa conduci o echipa.
In mare, cam atat ar fi de spus. Daca aveti intrebati, nu ezitati!
p.s. Data viitoare facem impreuna o analiza de cv 
O cariera de succes. Pasul nr.1, Planul profesional
Intre introspectie psihologica si bilant de competente, proiectul profesional trebuie sa scoata in evidenta ceea ce ai tu mai bun. Fara minciuni si fara exagerari. Un exercitiu dificil intrucat trebuie sa pui in sinergie ceea ce esti si ceea ce stii sa faci cu postul sau posturile la care vrei sa aplici si situatia pietei muncii in momentul respectiv. Din pacate nu exista o formula magica, iar procesul este unul pur pragmatic.
Dar de unde sa incep? Ce este mai important, ceea ce imi place sau ceea ce piata cere?
Este bine sa tii cont atat de ceea ce iti doresti, cat si de realitatea socio-economica. Gaseste calea de compromis si nu te incapatana nici intr-o directie, nici in cealalta penrtru ca risti sa pierzi startul intr-o cariera de succes.
Bine, bine, stiu ce imi place si stiu ce se cere? Dar mi se potriveste meseria “x”?
Ideea este sa fii realist si sincer cu tine insuti. Sunt trei etape mari si late in alcatuirea unui plan profesional. Prima este bilantul personal pe care eu l-as imparti in trei elemente:
Personalitatea: sunt mai degraba ambitios, independent, familist, imi place sa detin controlul, ma las purtat de val, imi plac banii? Sunt comod sau imi plac provocarile? Care este imaginea mea in societate?
Studiile / ce stiu sa fac / hobby-uri: ce mi-a placut cel mai mult pe parcursul studiilor mele? Ce experienta profesionala mi-a adus cea mai mare satisfactie? Ce pasiuni am? Ce hobby-uri am?
Jobul: prefer un post care presupune deplasari sau nu? Mai degraba tehnic sau intelectual? In Romania sau in strainatate? Autonom sau in echipa? O firma mica sau una mare? Program de lucru fix sau flexibil?
Etapa a doua. Bilantul profesional.
Acest tip de bilant se refera strict la experienta profesionala si la competentele pe care ti le-ai dezvoltat in diversele activitati pe care le-ai avut. Despica firul in patru, analizeaza cat mai in detaliu fiecare experienta care te-a marcat. Intreaba-te mereu ce ai invatat. Tine cont de faptul ca si un esec este tot o experienta si ca ai de invatat chiar si din aceasta.
Identifica-ti competentele! Ce calitate a ta a declansat mecanismul succesului?
Nu ai mai lucrat niciodata? Nicio problema, chiar si un simplu proiect sau o prezentare pentru facultate pot scoate in evidenta niste competente profesionale.
Etapa a treia. Proiectul profesional.
In aceasta etapa ar trebui sa ai deja o idee despre ce meserie ai vrea si ti s-ar potrivi si despre in ce tip de companie ai vrea sa lucrezi . A mai ramas doar sa stabilesti cum sa iti atingi scopul. Mai ai nevoie de alte studii? De cursuri de perfectionare? Ai nevoie de un tutore? Care sunt riscurile pe care ti le asumi tinandu-te de acest proiect profesional? Ce ai de castigat?
Last but not least, dedica-ti timpul necesar pentru acest proiect profesional. Fixeaza-ti deadline-uri si nu da inapoi!
Bafta!
Job spam
Da, ai citit bine, am zis chiar job spam. Ce e aia??? O inventie de-a mea. O modalitate ca oricare alta de a descrie unul din fenomenele ce a aparut pe piata muncii de vreo doi ani si care se propaga cu o viteza impresionanta.
Dar hai sa ii dam si o definitei „stiintifica”.
Job spamul este procesul de depunere a cv-urilor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter irelevant, de publicitate pentru candidati dubiosi, practicat in industria e-recrutarii. Job Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat si prin pierderea semnificativa de timp a recrutorilor. Este un element de « personal branding » la moda, accesibil si perceptibil in mod nemijlocit.
Inca nu ai inteles ce este?
A face job spam inseamna a-ti depune cv-ul la 100 de joburi crezand ca ai 100 de sanse. Ei bine, este doar o iluzie, te inseli pe tine insuti. Te pierzi in multitudinea de oferte, la care mai mult ca probabil ai aplicat fara ca macar sa citesti cerintele si nu mai sti cand, cum si la ce firma ai aplicat.
Rezultat: in momentul in care esti sunat pentru a fi chemat la interviu te trezesti in situatia penibila de a intreba „Dar ce firma sunteti? Si despre ce job era vorba?”. Din start ai facut o impresie proasta. Ce e drept, niciun recrutor nu va anula interviul dupa o astfel de intrebare, dar cu siguranta isi va pune intrebari asupra profesionalismului tau. Pentru el esti deja… dubios.
Nu e nimic, razi si mergi mai departe, se poate si mai rau. imagineaza-ti ca exista candidati care nici in al noualea ceas nu se trezesc si vin la interviu fara sa stie nici macar cu ce se ocupa firma….
Recrutor: Cunoasteti firma, stiti cu ce ne ocupam?
Candidat: Mda… m-am uitat fugitiv pe site-ul internet.
Recrutor: Si ce v-a impresionat mai mult dintre realizarile noastre?
Candidat: Pai am vazut ca lucrati la un antivirus si… pai… l-a cumparat Microsoft-ul.
Recrutor: Aha pai si pana la urma il facem noi sau noi lucram pentru Microsoft?
Candidat: Pai nu stiu, ca nu am intrat in detalii….
Si uite asa s-au mai dus 50 din sansele tale…
Ti-au mai ramas 50 asa ca nu dispera, ai toate sansele sa faci gafe si mai mari….
Ai un profil generalist. sti sa faci de toate si nimic, asa ca daca tot are firma 5 posturi diferite puse la discretia ta, pai de ce nu ai aplica la toate? sti cum se vede asta din exterior? „Eu nu stiu sa fac nimic, eu stiu doar sa fac…spam”.
Inca 10 sanse in minus…
Dai tarcoale in jurul telefonului… si totusi nu te suna nimeni sa te cheme la interviu. Stai calm, mai bine du-te la o bere. Daca nu ai citit cerintele postului sansele sa te potrivesti „pe orbete” sunt foarte mici. Dar hai, fie, de ce sa fiu rea… mai da tarcoale, poate totusi iti da cineva bip.
Inca 20 de sanse in minus…
Te-ai gandit vreodata ca recrutorii sunt o „familie” unita? iti dai seama ca in momentul asta cel putin doi recrutori de la doua firme diferite discuta despre tine? Pai daca ai aplicat la ambele si pe evident, pe posturi diferite… iti dai seama ca nu mai esti chemat la interviu?
Si uite asa ai mai ramas doar cu 10 sanse…. Pai nu era mai simplu sa faci un mic efort si sa te gandesti mai bine ce vrei? Aplicai si tu ca un adevarat european, la 5 si bune.
Ce, ai de ales din prea multe joburi care suna bine? Stai linistit ca si recrutorii au sute de cv-uri si totusi…. ii aleg pe cei mai buni.
Ei hai, nu te demoraliza, poate se gaseste totusi o firmulita sa te tina si pe tine vreo 6 luni pana te apuca iarasi dorul de duca.
Ca de incheiere, dragul meu job spammer, te rog sa citesti cu voce tare:
Jur pe rosu ca de maine imi fac un cv ca la carte (oricare ar fi aia), ca imi fac un plan de cariera, ca citesc anunturile pana la capat, ca nu mai arunc cu cv-ul in stanga si in dreapta si mai jur ca… daca ma cheama cineva la interviu o sa citesc si eu sa vad la ce firma ma duc.
Accepti provocarea?
Dezvoltarea profesionala sau, pe scurt, actualizarea şi perfectionarea continua a cunostintelor, dar cum se traduce asta in practica?
Daca stai bine sa te gandesti, raspunsul este evident. Se traduce prin acceptarea provocarilor. Cu cat accepti mai multe provocari, cu atat ai mai multe responsabilitati si cu atat inveti mai multe.
Pare simplu si… chiar este, insa trebuie sa ai doza necesara de autoanaliza pentru a sti unde sa te opresti, unde sa pui punct provocarilor si mai ales sa ai forta sa nu te abati de la scopul tau initial… dezvoltarea profesionala.
De unde vine aceasta nevoie de dezvoltare profesionala si de ce unii se dezvolta mai repede ca altii ?
Totul deriva din rutina.
Exista oameni « hiperactivi », care nu accepta rutina, cei care au o atractie naturala spre « nou ». In timp, isi dezvolta o abilitate exceptionala de asimilare a informatiei, insa au tendinta de a se abate din scopul pe care si l-au fixat initial. Vor sa stie, dar nu ce vor…
La polul opus sunt sunt oamenii comozi, suerficiali, ingenunchiati de rutina si care nu accepta « noul ». « De ce ma mai chinui sa mai invat si aia si aia si mai stiu eu ce ? Mai bine fac ce stiu si numai asta caci salariul tot il primesc. ». Ei stiu ce vor si vor ce stiu ! Din pacate atata timp cat nu vor iesi din patratelul lor nici nu se vor dezvolta in vreun fel.
Tu sti ce vrei ? sau… Vrei sa stii ?
Dezvoltarea profesionala a programatorilor
“Am 47 de ani si scriu cod. Uitandu-ma in jurul meu, realizez cat de neobisnuit este acest lucru: in compania mea, toti colegii programatori sunt mai tineri decat mine, iar daca ma uit la fostii mei colegi din bransa, majoritatea nici nu mai scriu cod; in schimb, s-au mutat pe alte pozitii (cum ar fi project manager) sau au iesit complet din domeniu.
Vad ca aceasta tendinta este valabila pentru intreaga industrie software: programatorii mai in varsta sunt rari, foarte adesea deoarece de la un un punct incolo nu mai exista nicio posibilitate de dezvoltare profesionala pentru ei. Imi amintesc si acum cat m-am straduit sa ma impotrivesc unei „promovari” fortate pe o pozitie de management in cadrul unei companii la care am lucrat – intr-un final, am ramas tot ca programator, dar mi s-a spus ca aveam sanse slabe sa mai primesc vreo marire de salariu cat timp refuzam sa trec pe management.
Mai exista si ideea ca programatorii mai in varsta „pierd valul” si ca nu mai sunt „pe felie”. Dupa parerea mea, aceasta credinta este gresita: poate ca programatorii mai vechi nu stau pana noaptea tarziu ca si cei tineri, dar asta nu se intampla din cauza varstei, ci pentru ca ei rezolva treaba fara a trebui sa mai stea pana dupa miezul noptii peste program.
Aceasta pierdere de progamatori cu experienta este nefericita, mai ales cand vine vorba de designul de API*. Il poti invata, dar nu exista niciun substitut pentru experienta. Foarte multe API-uri au fost create de programatori care au avut de tras din cauza unei interfete prost facute, iar apoi s-au decis sa o refaca de la zero, dar cum trebuie de data aceasta. Este nevoie de timp si de o doza sanatoasa de „te-ai fript o data, a doua oara sufli si in iaurt” pentru a capata experienta necesara pentru a face lucrurile mai bine.
Din pacate, industria tinde sa ii promoveze exact pe acei oameni experimentati, in defavoarea domeniului programarii, si exact atunci cand acestia si-ar putea folosi experienta din plin.”
* Application Programming Interface
Citat din: http://zeroc.com/APIDesign.html