Comments on: A love and hate relationship with your work

By: Adrian Popescu

Adrian Popescu — Wed, 31 Mar 2010 05:01:24 +0000

Motivatie!

By: Oana

Oana — Wed, 26 Nov 2008 16:26:50 +0000

Victor, cam ai dreptate, e o combinatie intre lipsa de timp, automultumirea generata activitatea prezenta si temerea de situatia descrisa, dar care inca nu m-a ajuns.
Oricum, convingerea mea e ca nu poti sa iti dai seama daca esti bun la cantat sau patinaj pana nu te apuci serios de asta.
Si nu poti ca dupa o pauza de 1-2 sau chiar 4 ani sa revii pur si simplu la ceea ce faceai mai demult fara sa bagi de seama ca nu mai esti in avangarda specialistilor.

Abordarea de tip “caldut” este una de esec sigur, parerea mea:)

Oana de la Axigen…

By: Oana

Oana — Wed, 26 Nov 2008 16:15:40 +0000

Salut Paul,
Multumesc pentru avertizarea cu intarzierea la moderarea comentariilor, a fost o scapare pe administrarea blogului.

Abordarea ta e una rationala, si iti doresc ca viata sa nu bata ceea ce iti imaginezi acum.

Eu am exemple de oameni care se lupta in aceasta dilema, dar e adevarat ca nu prea se intampla inainte de 30 de ani.

Unii nu pot accepta acel reality check.

By: Paul Marculescu

Paul Marculescu — Mon, 24 Nov 2008 16:01:29 +0000

Nu mai ştiu cine a zis ceva de genul: “make mistakes of action, not mistakes of sloth”.
Dacă eşti de acord cu asta, cred că cel mai greu este să defineşti ce vrei apoi. Dacă reuşeşti, totul devine mult mai clar.

Desigur, procesul implică raţiune, analiză etc. Dacă eşti arhitect şi îţi place să cânţi sub duş, poţi să te gândeşti şi la operă. Dar dacă auzi bătăi în ţeavă când faci asta şi încă te mai gândeşti la operă, ai nevoie de un reality check.

Sau poate îţi place de fapt să faci duş. Totul ţine de identificarea pasiunii şi modul în care o urmezi.

By: Alexandra

Alexandra — Mon, 24 Nov 2008 13:03:57 +0000

Cum ziceai si tu, idealul ar fi ca tanarul absolvent sa poata face ceea ce vrea si sa fie platit pentru asta. Putin probabil in contextul actual… asa ca in timp, daca nu chiar din start se multumeste cu ideea de a imbina utilul cu placutul.
Traieste cu impresia ca face un mic sacrificiu si ca la un moment dat, dupa ce va depasi statutul de novice in cariera (adica dupa primii 5-8 ani de munca de robotel), va reusi sa imbine ceea ce ii place cu ceea ce vrea si ceea ce trebuie sa faca. Suna frumos, nu e asa ?
Dar totusi lipseste ceva din ecuatie… factorul timp / prioritati. La varsta respectiva ai probabil alte prioritati decat pasiunile tale… familia… sotul… sotia… copilul…. Asa ca adio lectii de chitara, de canto, pictura sau mai stiu eu ce.

Ah si inca ceva, orice pasiune costa ! La ce bun sa vrei sa pictezi daca nu ai bani de pensule ?

Din pacate societatea actuala nu ne mai permite sa fim boemi, sa avem pasiuni…

Cum fac eu ? Mi-am ales un job care imi place si care corespunde cat de cat cu cerintele de pe piata. Pasiunea mea ? Patinajul… si nu, nu are nicio legatura cu jobul meu, asa ca incerc sa strecor cateva ore de patinoar printre mormanul de obligatii si necesitati cotidiene. Asta asa, doar cat ca sa ma imbat cu apa rece, oricum nu o sa am niciodata sansa de a face sport de performanta.
Sunt fericita ? Oarecum si asta pentru ca nu stiu cum ar fi fost daca as fi ales doar patinajul.
Cert este ca atunci cand reusesti un Axel, savurezi mai bine reusita cand ai burtihanul asigurat…

By: Radu Popescu

Radu Popescu — Fri, 21 Nov 2008 16:38:51 +0000

Inteleg ca sunt probleme cu motivarea?
E normal ca dupa 3 ani sa te plictisesti in aceeasi firma daca nu ai schimbat prea multe.
Oricum generatiile nascute dupa anii 80 sunt mult mai “libere” in gandire si nu se ataseaza asa mult de un job.
Mie de exemplu nu imi place sa cant dar instalez cate un nou Linux pe calculator (nu cred ca sunt cel mai bun in acest domeniu) cat de des pot si lucrez in alt domeniu (eu zic ca si cu pasiune, desi cred ca ar trebui sa castig mai mult) in care apar mereu schimbari si ma simt destul de O.K.

By: Victor

Victor — Fri, 21 Nov 2008 15:25:57 +0000

Ma straduiesc de la inceput sa ma calific in domeniul de care ma simt atras. In viata se intampla se dai si de rahat, moment in care nu trebuie sa iei neaparat decizia dramatica de a schimba domeniu de activitate cu altul complet diferit. Cred ca poti alege o directie putin ponderata. Uneori nu se poate. Chiar si in cazul acesta nu cred ca esti in imposibilitatea de a te dedica unui domeniu din pasiune. Poate vei gasi o posibilitate sa castigi si bani din domeniu acesta insa daca lucrul acesta face diferenta intre a fi pasionat ori ba atunci mai bine mai asteapta ca o sa iti treaca.

Sa nu canti sub dus este echivalent cu strutul care baga capul in pamant. Daca negi nu inseamna ca nu exista.

Oana si mai cum ?