Noaptea de biliard
Din zona iesirilor tematice care se intampla cam o data pe luna:
La sfarsitul lui mai, ne-am intrecut in maiestria de a manui tacul, in competitia generic numita ‘Axigen Billiard Night’. Cam cat de incrancenata a fost competitia, in imaginile de mai jos:
O cariera de succes. Pasul nr.1, Planul profesional
Intre introspectie psihologica si bilant de competente, proiectul profesional trebuie sa scoata in evidenta ceea ce ai tu mai bun. Fara minciuni si fara exagerari. Un exercitiu dificil intrucat trebuie sa pui in sinergie ceea ce esti si ceea ce stii sa faci cu postul sau posturile la care vrei sa aplici si situatia pietei muncii in momentul respectiv. Din pacate nu exista o formula magica, iar procesul este unul pur pragmatic.
Dar de unde sa incep? Ce este mai important, ceea ce imi place sau ceea ce piata cere?
Este bine sa tii cont atat de ceea ce iti doresti, cat si de realitatea socio-economica. Gaseste calea de compromis si nu te incapatana nici intr-o directie, nici in cealalta penrtru ca risti sa pierzi startul intr-o cariera de succes.
Bine, bine, stiu ce imi place si stiu ce se cere? Dar mi se potriveste meseria “x”?
Ideea este sa fii realist si sincer cu tine insuti. Sunt trei etape mari si late in alcatuirea unui plan profesional. Prima este bilantul personal pe care eu l-as imparti in trei elemente:
Personalitatea: sunt mai degraba ambitios, independent, familist, imi place sa detin controlul, ma las purtat de val, imi plac banii? Sunt comod sau imi plac provocarile? Care este imaginea mea in societate?
Studiile / ce stiu sa fac / hobby-uri: ce mi-a placut cel mai mult pe parcursul studiilor mele? Ce experienta profesionala mi-a adus cea mai mare satisfactie? Ce pasiuni am? Ce hobby-uri am?
Jobul: prefer un post care presupune deplasari sau nu? Mai degraba tehnic sau intelectual? In Romania sau in strainatate? Autonom sau in echipa? O firma mica sau una mare? Program de lucru fix sau flexibil?
Etapa a doua. Bilantul profesional.
Acest tip de bilant se refera strict la experienta profesionala si la competentele pe care ti le-ai dezvoltat in diversele activitati pe care le-ai avut. Despica firul in patru, analizeaza cat mai in detaliu fiecare experienta care te-a marcat. Intreaba-te mereu ce ai invatat. Tine cont de faptul ca si un esec este tot o experienta si ca ai de invatat chiar si din aceasta.
Identifica-ti competentele! Ce calitate a ta a declansat mecanismul succesului?
Nu ai mai lucrat niciodata? Nicio problema, chiar si un simplu proiect sau o prezentare pentru facultate pot scoate in evidenta niste competente profesionale.
Etapa a treia. Proiectul profesional.
In aceasta etapa ar trebui sa ai deja o idee despre ce meserie ai vrea si ti s-ar potrivi si despre in ce tip de companie ai vrea sa lucrezi . A mai ramas doar sa stabilesti cum sa iti atingi scopul. Mai ai nevoie de alte studii? De cursuri de perfectionare? Ai nevoie de un tutore? Care sunt riscurile pe care ti le asumi tinandu-te de acest proiect profesional? Ce ai de castigat?
Last but not least, dedica-ti timpul necesar pentru acest proiect profesional. Fixeaza-ti deadline-uri si nu da inapoi!
Bafta!
Despre Xobni
Ca sa mai vorbim chestii de prin industria asta a mailului, in care ne invartim
Xobni anunta integrare cu linkedin, dupa ce deja prin mai 2008 Bill Gates zicea despre ei ca sunt ”generatia urmatoare de social networking”.
Un plugin de outlook, tot ce stie sa faca este sa analizeze o baza de date existenta (a outlookului). Dar a prins extrem de bine, dovada ca web 2.0 este in plina agresivitate.
Inca nu au un produs comercial (de fapt nici nu e foarte clar cum o sa scoata banii….), dau acest plugin free. Foarte inspirat: ca model de business, ca idee de produs, ca promovare.
Symbian Goes Opensource
Unii au pus titlul acestei stiri “Nokia acquires Symbian”, dar eu cred ca marea stire este de fapt ca, dupa achizitie, Symbian va fi facut Opensource. Interesant de vazut cum va arata piata de mobile cu un sistem de operare atat de raspandit opensource. De asemenea va fi probabil un mare pas pentru opensource in batalia cu alde MS.
OpenID – una din intamplarile importante ale lui 2008?
Interesant conceputul – ideea de baza e sa nu mai tii atat de multe parole minte, ci sa te loghezi din una si aceeasi sursa. Au fost multe incercari, dar asta pare sa functioneze, mai ales dupa ce marile companii (MS, Yahoo, Google, Symantec, etc…) si-au anuntat suportul.
Acum MS face si un prim pas interesant (cum spun americanii “put your money where your mouth is”) – si lanseaza primul produs cu OpenID.
Pare ca sunt toate datele ca in cursul anului asta sa se intample lucruri interesante in aceasta directie – de urmarit produsele si serviciile care vor implementa OpenID.
Cu mailul in vacanta
AMR 2 zile lucratoare pana la vacanta 
Ma bucur acum da’ la intoarcere nu va mai fi deloc hazliu. Ultima data cand am lipsit o saptamana am gasit la intoarcere, in inbox si junk email, peste 4000 de mesaje. Stergerea lor a fost un adevarat chin pentru Outlook care din punctul asta de vedere sucks big time. Apropos, stie cineva un client de email mai performant, care sa nu gafaie daca are 2000 de mesaje in casuta?
Tot pe teme de vacanta am negociat vreo doi ani cu sisadminul de la noi pe tema Out of office reply. Eu o tineam pe a mea ca am nevoie de mesajul ala ca sa pot sa anunt cat timp lipsesc si unde trebuie sa apeleze cei care au nevoie sa ma contacteze. El o tinea pe a lui ca daca imi da “on” la feature-ul asta, voi avea spam la greu.
Dupa luptele de catifea dintre noi, am ajuns sa am Out of Office reply activat. Si ghiciti ce s-a intamplat? De la cele 1000 de emailuri primite intr-o saptamana de vacanta am ajuns instantaneu la 4000 din care nenumarate mesaje de eroare. Caci Outlook-ul trimitea catre toate junk-urile mesajul Out of office reply. Si cum la capatul celalalt al “firului” spamului nu exista nimeni, nici nu avea cum sa nu se intoarca mesaj de eroare.
Si uite asa, m-am lecuit de Out of office reply (baieti, puteti sa-l dezactivati, imi iau zilnic portia de spam).
Si totusi, cand plec in vacanta trebuie sa-mi anunt partenerii de discutii ca voi lipsi. Anu’ asta optez pentru un anunt pe care il voi da selectiv catre cei cu care ma conversez mai des. Muncesc mai mult pentru a-l trimite, da’ scap de spam. Si oricum, pentru cei care au nevoie de informatii de la mine mi-am asigurat backup la colegi
Yahoo: o moarte anuntata
Un comentariu interesant pe Techcrunch.
Despre cum industria a ratat ultima sansa de a demonopoliza internetul odata cu ratarea cumpararii Yahoo de catre MS. Ce urmeaza este inca mai rau decat ce a fost pana acum cu monopolul MS pe desktopuri. De citit.
Celebrul “work-life balance” se intoarce si se razbuna
Exista o mare valva in jurul conceptului de balanta intre viata profesionala si viata personala, sau cum o sintetizeaza englezii, work-life balance, si pe buna dreptate, deoarece cu cat este mai inclinata inspre viata personala se apreciaza ca acel om are o calitate superioara a vietii.
Exista si o parere generala ca este cool sa lucrezi in companii care iti ofera sala de sport, sala de relaxare, billiard, piscina, etc.
Eu sint de parere ca intre aceste 2 notiuni exista un mare dezacord: o viata personal reala este aceea in care interactionezi si cu alti oameni decat cu colegii, in care nu iti petreci viata in cadrul aceleiasi cladiri in care ai preocupari generate de curiozitatile si talentele personale, nu sugerate cu delicatete de HR-ul firmei in care lucrezi.
Sint de accord ca acea sala de sport, sala de billiard, sacul de box, pista de alergari sau mai stiu eu ce facilitate te scutesc de foarte mult timp pierdut in trafic si fac posibile cateva ore de sport intr-o companie placuta. Dar chiar si asa sint convinsa ca nu te poti muta in curtea biroului, ca iti doresti sa ajungi acasa la prieten(a)/nevasta(sot) si ca exista Sali de sport si in preajma casei.
Am convingerea ca acele firme care ofera facilitati pentru angajati au un renume foarte bun, au oameni care vin cu placere la birou si folosesc acele facilitati, dar care in curs de 1-2 ani nu vor mai cunoaste altceva decat ceea ce le este pus la dispozitie de firma. Oamenii devin dependenti de firma atat ca preocupari cat si ca relatii, traiesc intr-o atmosfera inghesuita, in genul filmului Allie McBill: nu te mai poti certa cu un prieten ca il regasesti a doua zi in sedinta, nu te mai poti plange de un sef, sau de o problema de lucru ca o regasesti pe ordinea de zi a HR-ului. Am convingerea ca aceste firme nu ofera o balanta corecta work-life, ci doar un simulacru.
Aceasta abordare suprasolicita omul pentru o perioada scurta de timp si il extenueaza creativ. Probabil ca face dificila si plecarea acestuia din firma respective deoarece inseamna schimbarea completa a stilului de viata se e cu atat mai stresanta.
Daca pleci dintr-o astfel de firma trebuie sa-ti gasesti nu numai un loc de munca ci si o sala de sport si eventual un set nou-nout de prieteni.
In aceasta perspectiva mi se pare mai corect sa discuti un salariu si un nivel de independenta decat un abonament la sala de biliard de la parterul cladirii cu birouri.
Parerea mea
Spam cu atitudine
Primesc deunazi urmatorul mesaj de la un anume Zsolt Kapros de la o anume firma attitude consulting. Evident ca nu am auzit niciodata de compania asta si nici nu am solicitat vreodata ceva de la ei.
Sunt obisnuita cu tonele de spam pe care le primesc zilnic (bine, tonele mele se masoara in aproximativ 350-400 de emailuri nesolicitate in fiecare zi; altii se pot lauda cu tone mai mari ). Totusi mesajul asta mi-a atras atentia in mod deosebit. In afara de faptul ca filtrul de spam nu l-a trimis in Junk probabil pentru ca nu avea decat text chior si un singur link in el, mailul respectiv este trimis dintr-un cont Gmail. Mai mult, l-am primit de doua ori: prima data aveam o functie si a doua oara alta functie.
De curiozitate, m-am dus la ei pe site ca sa vad ce tip de firma e. Nu am fost surprinsa sa constat ca acest Zsolt este directorul general al firmei (care firma cred ca mai are printre angajati doar o secretara). Site-ul este unul absolut banal dar la contacte am vazut ca au si o adresa generala de office. Oare atunci, de ce trimite domnul director general, de pe o adresa de Gmail (attitude . consulting @ gmail . com) o comunicare comerciala, culmea, pentru niste servicii HR cu atitudine????? Pentru ca si spamul trebuie facut cu atitudine, nu?
Job spam
Da, ai citit bine, am zis chiar job spam. Ce e aia??? O inventie de-a mea. O modalitate ca oricare alta de a descrie unul din fenomenele ce a aparut pe piata muncii de vreo doi ani si care se propaga cu o viteza impresionanta.
Dar hai sa ii dam si o definitei „stiintifica”.
Job spamul este procesul de depunere a cv-urilor electronice nesolicitate, de cele mai multe ori cu caracter irelevant, de publicitate pentru candidati dubiosi, practicat in industria e-recrutarii. Job Spam-ul se distinge prin caracterul agresiv, repetat si prin pierderea semnificativa de timp a recrutorilor. Este un element de « personal branding » la moda, accesibil si perceptibil in mod nemijlocit.
Inca nu ai inteles ce este?
A face job spam inseamna a-ti depune cv-ul la 100 de joburi crezand ca ai 100 de sanse. Ei bine, este doar o iluzie, te inseli pe tine insuti. Te pierzi in multitudinea de oferte, la care mai mult ca probabil ai aplicat fara ca macar sa citesti cerintele si nu mai sti cand, cum si la ce firma ai aplicat.
Rezultat: in momentul in care esti sunat pentru a fi chemat la interviu te trezesti in situatia penibila de a intreba „Dar ce firma sunteti? Si despre ce job era vorba?”. Din start ai facut o impresie proasta. Ce e drept, niciun recrutor nu va anula interviul dupa o astfel de intrebare, dar cu siguranta isi va pune intrebari asupra profesionalismului tau. Pentru el esti deja… dubios.
Nu e nimic, razi si mergi mai departe, se poate si mai rau. imagineaza-ti ca exista candidati care nici in al noualea ceas nu se trezesc si vin la interviu fara sa stie nici macar cu ce se ocupa firma….
Recrutor: Cunoasteti firma, stiti cu ce ne ocupam?
Candidat: Mda… m-am uitat fugitiv pe site-ul internet.
Recrutor: Si ce v-a impresionat mai mult dintre realizarile noastre?
Candidat: Pai am vazut ca lucrati la un antivirus si… pai… l-a cumparat Microsoft-ul.
Recrutor: Aha pai si pana la urma il facem noi sau noi lucram pentru Microsoft?
Candidat: Pai nu stiu, ca nu am intrat in detalii….
Si uite asa s-au mai dus 50 din sansele tale…
Ti-au mai ramas 50 asa ca nu dispera, ai toate sansele sa faci gafe si mai mari….
Ai un profil generalist. sti sa faci de toate si nimic, asa ca daca tot are firma 5 posturi diferite puse la discretia ta, pai de ce nu ai aplica la toate? sti cum se vede asta din exterior? „Eu nu stiu sa fac nimic, eu stiu doar sa fac…spam”.
Inca 10 sanse in minus…
Dai tarcoale in jurul telefonului… si totusi nu te suna nimeni sa te cheme la interviu. Stai calm, mai bine du-te la o bere. Daca nu ai citit cerintele postului sansele sa te potrivesti „pe orbete” sunt foarte mici. Dar hai, fie, de ce sa fiu rea… mai da tarcoale, poate totusi iti da cineva bip.
Inca 20 de sanse in minus…
Te-ai gandit vreodata ca recrutorii sunt o „familie” unita? iti dai seama ca in momentul asta cel putin doi recrutori de la doua firme diferite discuta despre tine? Pai daca ai aplicat la ambele si pe evident, pe posturi diferite… iti dai seama ca nu mai esti chemat la interviu?
Si uite asa ai mai ramas doar cu 10 sanse…. Pai nu era mai simplu sa faci un mic efort si sa te gandesti mai bine ce vrei? Aplicai si tu ca un adevarat european, la 5 si bune.
Ce, ai de ales din prea multe joburi care suna bine? Stai linistit ca si recrutorii au sute de cv-uri si totusi…. ii aleg pe cei mai buni.
Ei hai, nu te demoraliza, poate se gaseste totusi o firmulita sa te tina si pe tine vreo 6 luni pana te apuca iarasi dorul de duca.
Ca de incheiere, dragul meu job spammer, te rog sa citesti cu voce tare:
Jur pe rosu ca de maine imi fac un cv ca la carte (oricare ar fi aia), ca imi fac un plan de cariera, ca citesc anunturile pana la capat, ca nu mai arunc cu cv-ul in stanga si in dreapta si mai jur ca… daca ma cheama cineva la interviu o sa citesc si eu sa vad la ce firma ma duc.