Avem un email. Ce facem cu el?
Personal am intrat in lumea emailului acum vreo 10 ani. Lucram la un ziar de business si chiar daca telefonul era de baza pentru obtinut informatii pentru articole sau pentru diverse alte proiecte, emailul incepuse incet incet sa isi arate avantajele. Era simplu de utilizat, transmitea informatia concis si repede…Nu toti aveau conturi de email dar asta e alta poveste.
Dupa 10 ani, aproape toata lumea are email. Chiar si soacra-mea 
In business nici nu se mai pune problema sa nu comunici prin posta electronica.
Totusi, chiar daca rata de adoptie a emailului in mediul business este de aproape 100%, multi nu cunosc inca acele reguli elementare ale comunicarii prin acest mediu electronic.
Astfel se face ca primesc de la directori de comunicare din banci comunicate de presa la care campul TO este plin de adrese ale unor ziaristi. Sau primesc inca emailuri adresate altor persoane de la expeditori care se bazeaza pe functia autocomplete de la Outlook si care trimit mesajele complet aiurea. Sau mai primesc mesaje “reply to all” in care e lasata in coada o discutie interminabila si complet nefolositoare.
Asa ca m-am gandit ca o lista despre cum sa te folosesti de email cat mai corect ar fi foarte folositoare. Macar ca sa ne aducem aminte ce ar trebui sa facem si ce nu cand discutam cu cineva prin email.
Accepti provocarea?
Dezvoltarea profesionala sau, pe scurt, actualizarea şi perfectionarea continua a cunostintelor, dar cum se traduce asta in practica?
Daca stai bine sa te gandesti, raspunsul este evident. Se traduce prin acceptarea provocarilor. Cu cat accepti mai multe provocari, cu atat ai mai multe responsabilitati si cu atat inveti mai multe.
Pare simplu si… chiar este, insa trebuie sa ai doza necesara de autoanaliza pentru a sti unde sa te opresti, unde sa pui punct provocarilor si mai ales sa ai forta sa nu te abati de la scopul tau initial… dezvoltarea profesionala.
De unde vine aceasta nevoie de dezvoltare profesionala si de ce unii se dezvolta mai repede ca altii ?
Totul deriva din rutina.
Exista oameni « hiperactivi », care nu accepta rutina, cei care au o atractie naturala spre « nou ». In timp, isi dezvolta o abilitate exceptionala de asimilare a informatiei, insa au tendinta de a se abate din scopul pe care si l-au fixat initial. Vor sa stie, dar nu ce vor…
La polul opus sunt sunt oamenii comozi, suerficiali, ingenunchiati de rutina si care nu accepta « noul ». « De ce ma mai chinui sa mai invat si aia si aia si mai stiu eu ce ? Mai bine fac ce stiu si numai asta caci salariul tot il primesc. ». Ei stiu ce vor si vor ce stiu ! Din pacate atata timp cat nu vor iesi din patratelul lor nici nu se vor dezvolta in vreun fel.
Tu sti ce vrei ? sau… Vrei sa stii ?
M-am mutat din nou
Eu sunt un tip care intelege mai putine din rapoarte si exceluri si mai multe din interactiunea cu viata reala. Asa ca din timp in timp imi iau biroul si ma mut in cate una din companiile pe care cu onor le pastoresc. Am ajuns din nou in Axigen si… ce am gasit?
Cel mai vizibil lucru este atmosfera: incrancenare si dorinta de castig (competitional, nu neaparat financiar), imbinata cu o parte foarte mishto de “fun”. Fiecare realizare o simtim ca fiind a *noastra*. Mailurile de felicitari de la clienti fericiti, un contract mai dificil semnat, un target realizat (produs lansat la timp, iesire din testare in timp si cu un numar decent de buguri )…
Al doilea lucru pe care l-am inteles a fost potentialul de dincolo de cifre. Geee…. Firma arata bine in rapoarte, dar in realitate … it really rocks! Tot ce inseamna model de business, clienti potentiali, interes din piata, aprecieri, parteneriate. Sa vezi oameni (parteneri) care initial se intalnesc cu tine din politete, iar dupa ce testeaza produsul se lumineaza si zic “now let’s do some business together!”. Sa vezi un client care a primit rezolvarea unei probleme de la suport in 20 mins si scrie un mail de supermultumire.
Lectia “de nashpa” invatata este ca, spre deosebire de businessul de securitate, ciclul de vanzari este al naibii de lung: schimbarea serverului de mail intr-o companie mare este un eveniment care nu poate fi generat. Se intampla cand ii vine randul. Si asta iti creeaza necesitatea unei tenacitati foarte agresive. Da’ pare ca facem bine asta
Una peste alta, sentimentele pe care mi le creeaza aceasta companie (actually oamenii din jurul meu) sunt asa: tehnologie buluc, fun in business, potential imens, internationalitate/culturi diferite, munca multa, mandrie, echipa.
Cum naibii sa pui toate astea intr-un business plan, intr-o oferta de job sau prezentare de companie?
De ce Axigen? Poate ajunge Axigen la 1 Bilion USD?
Cateva posturi de pe bloguri (ex: Orlando), la anuntarea investitiei din Noiembrie 2007 in Axigen:
- de cand a vandut RAV a spus ca se va ocupa de un alt produs software pentru a-l vinde cu acelasi succes. Cand s-a aflat cateva luni mai tarziu ca de fapt era un server de e-mail toata lumea cred ca a oftat a paguba ). felicitari lui [mie adica ] ca s-au inselat.
- In vara am avut ocazia sa “fac cunostinta” cu Axigen si echipa care il dezvolta si stiam ca se pregateste ceva, dar nu ma asteptam la asta. Oricum, sunt multi oameni capabili acolo si lucrurile se fac bine, “ca la carte”.
Am avut multe intrebari legate de acel “oftat a paguba”. Cam toate se rezumau la
Ce-ti veni frate sa investesti intr-un server de mail? Nu erau destule free? In zona de commercial nu era Exchange? Lotus?
Ba da, sunt multe free – da’ niciunul suficient de ieftin (there is no such thing as a free lunch)
Ba da, exista Mail Servere comerciale, da’ nici unul suficient de bun (tupeu, veti spune )
Si acum motive:
- De piata: piata de comunicatii este matura si in crestere. Nu-mi imaginez vreun om fara e-mail in viitorul apropiat. Radicati: 2B mailboxes in 2009. Challenge-ul este sa putem lua bani din asta.
- De oportunitate: Stiam sa facem Server de Mail, aveam client multi – ISP – care instalasera RAV peste serverul lor de mail si erau nemultumiti de acesta din urma. Am vorbit cu ei (ce unealta puternica e networkingul!) si au fost incantati de oportunitatea de a avea un server de mail cu caracteristici specific ISP. Challenge-ul este (din nou) sa putem lua bani din asta
- De tehnologie: Avem in acest produs 7 servere de fapt (hehe, nu v-ati gandit la asta ): MTA, Message Database Server, FTP (fileserver), Report Server, Mailing List (listserv), HTTP (webserver), Groupware Server. Toate acestea construite “from scratch”, patente in US, independenta de platforma … Da, sunt *extrem* de mandru de ce am reusit sa facem ca tehnologie. Cred ca sunt putine firme in lume care se pot lauda cu atat de multa “core technology”. Acum ghiciti smecheria: Challenge-ul este sa transformam tehnologia in bani
- Bani (hehe ): este un business clasic de Proprietate Intelectuala, in care ceea ce vinzi este licenta de utilizare. Practic construiesti o data si poti vinde de oricate ori (crestere exponentiala). Mai mult, odata cu dezvoltarea produsului si aparitia serviciilor de mentenanta, apar veniturile recurente, care maresc “panta” de crestere (derivata – sic!) si o fac si mai predictibila. Si noi stim extrem de bine sa vindem IP, car’vra’zica sa transformam oportunitatea de piata, tehnologia… in bani. E doar nevoie de ceva tenacitate.
- Si, in final, este extrem de excitant sa produci o tehnologie care sa schimbe lumea. Sa fie folosita in tari la care te uiti in sus (USA…) si in tari de care nu a auzit nimeni (Butan… – no offense). Sa faci un business de care sa depinda businessul a peste 150 de distribuitori si parteneri…. Foarte tare!
Noi, asa cum suntem
De multe ori sunt in situatia de a descrie echipa in care lucrez. Nu tehnologia, nu succesele de afaceri, nu parteneriatele, ci atmosfera din firma, cultura organizationala, acea “chestie” pe care oricat de mult o structurezi sau modelezi nu o poti reda asa cum e.
Si pentru ca stiu ca nu se poate nici nu ne propunem. Si nici nu sunt convinsa ca e foarte interesant pentru intreaga lume sa afle.
O fateta interesanta totusi a noastra, (care ne defineste in buna masura) este faptul ca avem multe pareri, pe care in general le postam pe o lista interna numita Chat si care sunt demne de o cauza mai buna respectiv de un auditoriu mai larg.
Aroganti? Poate. Eu sunt de parere insa ca aceasta convingere vine din dorinta noastra de a contribui la ceva mai larg. Aceasta implicare mai larga incepe cu blogul de fata pe care va invitam sa-l cititi si la care va invitam sa participati.
Blogul este nemoderat pentru ca ne asumam comentarii oneste din partea voastra, prin urmare vom aprecia un ton, un limbaj si o argumentatie mai degraba formale (asa cum v-o doriti pentru cazul in care ar citi si clientii vostrii) De fapt este o reflectie corecta a echipei, deoarece nici noi nu suntem prea moderati, de felul nostru.
Chiar daca vorbesc la plural si descriu acum in linii mari echipa ca un intreg cu caracteristici principale comune, am convingerea ferma ca ceea ce veti constata vor fi mai ales divergentele de opinii, deci nu va sfiiti sa fiti si voi in dezacord.
Ce parere aveti?
Dezvoltarea profesionala a programatorilor
“Am 47 de ani si scriu cod. Uitandu-ma in jurul meu, realizez cat de neobisnuit este acest lucru: in compania mea, toti colegii programatori sunt mai tineri decat mine, iar daca ma uit la fostii mei colegi din bransa, majoritatea nici nu mai scriu cod; in schimb, s-au mutat pe alte pozitii (cum ar fi project manager) sau au iesit complet din domeniu.
Vad ca aceasta tendinta este valabila pentru intreaga industrie software: programatorii mai in varsta sunt rari, foarte adesea deoarece de la un un punct incolo nu mai exista nicio posibilitate de dezvoltare profesionala pentru ei. Imi amintesc si acum cat m-am straduit sa ma impotrivesc unei „promovari” fortate pe o pozitie de management in cadrul unei companii la care am lucrat – intr-un final, am ramas tot ca programator, dar mi s-a spus ca aveam sanse slabe sa mai primesc vreo marire de salariu cat timp refuzam sa trec pe management.
Mai exista si ideea ca programatorii mai in varsta „pierd valul” si ca nu mai sunt „pe felie”. Dupa parerea mea, aceasta credinta este gresita: poate ca programatorii mai vechi nu stau pana noaptea tarziu ca si cei tineri, dar asta nu se intampla din cauza varstei, ci pentru ca ei rezolva treaba fara a trebui sa mai stea pana dupa miezul noptii peste program.
Aceasta pierdere de progamatori cu experienta este nefericita, mai ales cand vine vorba de designul de API*. Il poti invata, dar nu exista niciun substitut pentru experienta. Foarte multe API-uri au fost create de programatori care au avut de tras din cauza unei interfete prost facute, iar apoi s-au decis sa o refaca de la zero, dar cum trebuie de data aceasta. Este nevoie de timp si de o doza sanatoasa de „te-ai fript o data, a doua oara sufli si in iaurt” pentru a capata experienta necesara pentru a face lucrurile mai bine.
Din pacate, industria tinde sa ii promoveze exact pe acei oameni experimentati, in defavoarea domeniului programarii, si exact atunci cand acestia si-ar putea folosi experienta din plin.”
* Application Programming Interface
Citat din: http://zeroc.com/APIDesign.html
Cum am ales numele Axigen
“La Gecad, procesul prin care a fost aleasa denumirea Axigen, sub care functioneaza divizia de server de mail, a fost initial unul mai complicat, pentru ca produsul se vindea deja de un an sub numele Hawaii, care fusese generat de echipa de dezvoltare de soft si care aducea cateva provocari juridice.
Oricat de mult ne-a placut Hawaii ca nume, domeniul de internet era luat, iar marca nu putea fi inregistrata pe clasele care ne-au interesat. Hawaii fiind un stat al SUA, este ca si cum cineva ar incerca sa inregistreze Romania.com, spune Oana Bornaz, CEO la Axigen.
Criteriile pe care managementul a dorit sa le foloseasca in alegerea unui nou nume au fost unele foarte stricte: a vrut sa inceapa neaparat cu litera A sau B, pentru a fi in topul listelor cu enumerare in ordine alfabetica, a dorit sa fie scurt, sa aiba o pronuntare usoara in limbile principale de circulatie internationala, astfel incat sa nu fie nevoie sa dicteze numele pe litere prin telefon. Au fost verificate in mai multe limbi ca sa nu aiba intelesuri nefericite care sa faca imposibil un marketing eficient.
Apoi, am dorit ca numele sa insemne efectiv ceva pentru noi, motiv pentru care ne-am uitat In nume de stele, avioane, de barci, de triburi de indieni, nume geografice care sa reprezinte destinatii interesante de vacanta. Au fost studiate, fara exagerare, sute de nume, iar de cate ori ni se parea ca ne apropiem de ceea ce doream, trebuia sa rulam cateva verificari, detaliaza Oana Bornaz.
Cele mai importante dintre acestea erau sa nu existe confuzie intre numele ales si cel al unui competitor, dar si sa poata fi inregistrat ca marca internationala. In plus, domeniul de Internet trebuia sa fie disponibil.
Foarte multe dintre sugestiile pe care le-am avut s-au lovit de aceasta problema, si anume ca domeniile corespunzatoare erau cumparate, desi nefolosite, si se cerea o taxa exorbitanta pentru cumpararea lor. Si Axigen.com era proprietatea cuiva, dar am reusit sa negociem un pret rezonabil, spune Oana Bornaz.
Cel mai important sfat pe care l-as putea da unei firme care cauta un nume este sa se inarmeze cu rabdare: alegerea unui brand are nevoie de timp, Oana Bornaz, CEO la Axigen.”
Fragmente din articolul “Cum alegi cel mai bun nume pentru firma ta” publicat de revista Capital.
Primavara in Chicago – ISPCON 2008
ISPCON este unul dintre cele mai importante evenimente dedicate furnizorilor de servicii Internet de pe continentul nord-american. Cu doua editii, una primavara si una toamna, ISPCON strange anual sute de expozanti, vizitatori si jurnalisti. Participantii vin insa de pe toate continentele pentru ca un astfel de eveniment poate fi extrem de eficient in stabilirea unor legaturi solide pe piata americana. Este usor sa cunosti persoanele potrivite, sa le vorbesti despre produsul tau, sa obtii date de contact si sa eviti astfel nenumarate filtre anti spam
Pentru prima data, ISPCON a avut loc in Chicago, Rosemont, intre 12 si 15 mai. Tot pentru prima data, AXIGEN a participat la eveniment ca sponsor si expozant. Echipa de soc a fost formata din doua fete: Silviana si eu. Putine femei in IT, acest aspect este o constanta. In Launchpad, o sectiune a expozitiei dedicata celor care participa pentru prima data, am fost timp de doua zile singurele femei. Proportia se pastra atat la expozanti, cat si la vizitatori. Media de varsta a participantilor a fost insa mai mare decat cea cu care suntem obisnuiti in Romania unde domeniul este dominat de oameni mult mai tineri.
Am ajuns la Chicago dupa aproximativ 12 ore de zbor (calatoria efectiva a durat cam 16 ore) cu planuri mari. Au urmat insa cateva lectii importante care ne-au aratat insa ca prima zi este moarta: prima, diferenta de fus orar care este extrem de eficienta in a strica planurile si a le inlocui cu ore bune de somn. A doua, hotelurile nu au transformatoare pentru priza. Nu am inteles inca de ce, centrul de conferinte Stephenson unde a avut loc evenimentul fiind plasat intr-o zona dedicata intalnirilor de afaceri. Spre norocul nostru, am gasit transformatoare intr-un mall din apropiere.
In prima zi a conferintei, am adus afisele AXIGEN in Centrul Email pe care l-am sponsorizat. O alegere perfecta, un server de email care sa sponsorizeze locul in care toti participantii vin sa-si verifice casutele postale. Chioscul de expozitie era amplasat, spre bucuria noastra, langa expozantii care ne puteau deveni oricand parteneri.
Au fost trei zile pline, in care am oscilat intre stand si intalniri, am discutat cu potentiali clienti, parteneri si chiar investitori, cu firme de cercetare si cu jurnalisti. Un sfat in aceasta directie, daca exista reviste printre expozanti, sunt sanse mari sa fie noi pe piata si deschise la negocieri. Puteti negocia preturi, puteti discuta despre calendarul editorial, totul merge mult mai usor.
Cateva poze din Chicago:
ISPCON a fost tot ce ne asteptam sa fie. Am plecat cu date noi, idei noi, cunostinte noi si o noua tinta: New York City!